Autistul grav afectat este, din punctul meu de vedere, persoana care nu dispune conștient și voluntar de propriul potențial psihofizic. Este acel copil/adult care îți intră în sală (cabinet) si nu realizează unde este, ieșind la fel cum a intrat. Ca și cum nici nu ar fi fost acolo. Autistul grav afectat este persoana cu care, cel puțin în faza inițială, nu reușești să stabilești nicio “punte” de comunicare. De cele mai multe ori, deconectat 100% de tot ce îl înconjoară, autistul dă impresia ca e în lumea lui. Numai ca, nici acolo nu este funcțional. Ca să fii în “lumea ta”, trebuie să fi fost în “lumea noastră”, să o fi înțeles și respins, iar apoi să te retragi în lumea ta, unde ar trebui să fii cumva funcțional. Însă, în majoritatea cazurilor severe nu funcționează nici dezvoltarea unor activități cotidiene bazate pe instinct.

 

             Am dorit să ofer un “tablou” cât mai real al autistului grav afectat.

 

             Așadar, nedezvoltând niciun mecanism de gândire, pe nicio arie, autistul pune părinții și specialiștii în fața unor mari provocări. Abordarea procesului global de recuperare este anevoios, în faza inițială, și trebuie gândit în cheie sinaptogenetică, pentru a activa sau reactiva tot ceea ce, în stare latentă, există ca și potențial de recuperare.