Există numeroase studii care arată corelația dintre cortexul senzorial și cel motor. Este arhicunoscut faptul că dezvoltarea perceptiv-motrică (somatomotorie) din copilăria timpurie este definitorie pentru tabloul global al dezvoltării omului. Dezvoltarea abilităților senzoriale, în copilăria timpurie, cu predilecție, și mai apoi pe toată perioada vieții, se face în paralel cu dezvoltarea palierului psihomotor. În cazul în care copilul manifestă deficiențe în dezvoltarea palierului senzorial, vom remarca, în majoritatea cazurilor, întârzieri sau deficiențe în dezvoltarea palierului psihomotor. De asemenea, vom putea remarca faptul că o subdezvoltare a palierului psihomotor va fi, în peste 90% din cazuri, însoțită de deficiențe de procesare pe palierul senzorial.

 

În concluzie, putem scoate în evidență faptul că cele două arii corticale, senzorială și motorie, nu funcționează ca două entități diferite, ci doar într-o strânsă și permanentă corelație. De aceea, putem întâlni metode recuperatorii pe palierul senzorial, care implică și mișcarea, așa cum putem întâlni metode recuperatorii pe palierul psihomotor, care au și elemente de stimulare senzorială, fără a pune accent pe acestea.

 

În faza inițială a declanșării comportamentelor de tip autist, severe și foarte severe, înregistrăm o stagnare instantanee sau chiar o regresie galopantă a dezvoltării globale. Copilul autist, brusc, nu mai face achiziții pe nicio arie de dezvoltare. Preverbalizarea stagnează, ca mai apoi să dispară complet. Funcția motorie se dezvoltă strict instinctual, nefiind însoțită de dezvoltarea funcției psihice, rezultând un deficit psihomotor accentuat. Dezechilibrele senzoriale accentuate vin să întregească acest „tablou” a ceea ce generic numim „autism sever”. În ultimii ani, putem remarca o dezvoltare importantă a segmentului de cercetare în autism, care pune accent pe structurile microbiologice ale căror deficiențe ar sta la baza declanșării autismului. Acest lucru ne poate da o speranță reală în a preveni declanșarea acestei patologii și poate în recuperarea sau vindecarea celor deja afectați. Pe o cale logică, putem specula că, dacă declanșarea acestor comportamente de tip autism are loc simultan sau succesiv și accelerat pe toate ariile de dezvoltare, soluția recuperării sau vindecării ar putea fi una care să le reactiveze în același mod, simultan sau succesiv și accelerat?

 

⸻

 

De ce senzorialul și motorul merg mână în mână în autism?

 

Mulți părinți observă că un copil cu autism poate fi foarte sensibil la zgomote, texturi sau lumini (palierul senzorial), dar și că are dificultăți în coordonarea mișcărilor (palierul motor). Aceste două aspecte nu sunt întâmplătoare. Cercetările arată că deficitele senzoriale și cele motorii sunt strâns legate și se influențează reciproc, având un impact major asupra dezvoltării copilului (Hannant et al., 2016).

 

Datele arată că aproximativ 80% dintre persoanele cu TSA prezintă deficiențe motorii evidente, iar încă 10% se află la limită. În același timp, până la 90% dintre copiii cu TSA au tulburări de procesare senzorială (Green et al., 2009; Leekam et al., 2007; Miyahara et al., 1997). Cu alte cuvinte, majoritatea copiilor cu TSA se confruntă cu ambele tipuri de dificultăți. Una dintre explicațiile acestei legături este o posibilă deficiență în procesul de integrare senzorimotorie – adică modul în care creierul conectează informațiile venite de la simțuri cu controlul mișcărilor.

 

Dacă acest proces nu funcționează optim, copilului îi este dificil să folosească eficient feedback-ul senzorial pentru a corecta mișcările, ceea ce duce la probleme de coordonare și reacții senzoriale atipice.

 

Copiii cu TSA pot avea dificultăți în a-și adapta mișcările în funcție de ceea ce simt sau văd. De exemplu:

•pot mișca mâinile prea repede în detrimentul preciziei (hiperdexteritate)

•pot avea dificultăți în a încetini atunci când e nevoie de precizie, cum ar fi la trasarea unor forme sau la prinderea unei mingi în mișcare (Whyatt & Craig, 2013).

 

Cercetările au arătat chiar o corelație pozitivă puternică între comportamentul tactil atipic și amplitudinea răspunsului cortical somatosenzorial primar (Marco et al., 2012). De asemenea, nivelul de afectare motorie este legat direct de severitatea generală a simptomelor TSA. Adică, acei copii cu o afectare sensoriomotorie mai accentuată au și TSA sever.

 

Legătura dintre senzorial și motor ne arată că nu putem lucra izolat pe una dintre aceste arii. Intervențiile timpurii care combină abordări senzoriale și motorii pot sprijini mai bine dezvoltarea socială, comunicarea și dezvoltarea emoțională a copiilor cu TSA (Hannant et al., 2016).

 

Altfel spus, atunci când ajutăm copilul să își îmbunătățească atât modul în care percepe informațiile senzoriale, cât și modul în care își coordonează mișcările, îi oferim o bază mai solidă pentru învățare și recuperare.

 

 

Referințe
Green, D., Charman, T., Pickles, A., Chandler, S., Loucas, T., Simonoff, E., et al. (2009). Impairment in movement skills of children with autistic spectrum disorders. Developmental Medicine & Child Neurology, 51(4), 311–316.

 

 

Hannant, P., Tavassoli, T., & Cassidy, S. (2016). The role of sensorimotor difficulties in autism spectrum conditions. Frontiers in Neurology, 7, 124.

 

 

Leekam, S. R., Nieto, C., Libby, S. J., Wing, L., & Gould, J. (2007). Describing the sensory abnormalities of children and adults with autism. Journal of Autism and Developmental Disorders, 37(5), 894–910.

 

 

Marco, E. J., Khatibi, K., Hill, S. S., Siegel, B., Arroyo, M. S., Dowling, A. F., Neuhaus, J. M., Sherr, E. H., Hinkley, L. N. B., & Nagarajan, S. S. (2012). Children with autism show reduced somatosensory response: An MEG study. Autism Research, 5(5), 340–351.

 

 

Miyahara, M., Tsujii, M., Hori, M., Nakanishi, K., Kageyama, H., & Sugiyama, T. (1997). Brief report: Motor incoordination in children with Asperger syndrome and learning disabilities. Journal of Autism and Developmental Disorders, 27(5), 595–603.

 

 

Whyatt, C., & Craig, C. (2013). Sensory-motor problems in autism. Frontiers in Integrative Neuroscience, 7, 51.