Animated-Flag-Romania
Loading...

Paul Cojocaru

Author name: Paul Cojocaru

Blog

Corelația dintre deficitul senzorial și cel psihomotor în Terapia 3C

Corelația dintre deficitul senzorial și cel psihomotor în Terapia 3C  Există numeroase studii care arată corelația dintre cortexul senzorial și cel motor. Este arhicunoscut faptul că dezvoltarea perceptiv-motrică (somatomotorie) din copilăria timpurie este definitorie pentru tabloul global al dezvoltării omului. Dezvoltarea abilităților senzoriale, în copilăria timpurie, cu predilecție, și mai apoi pe toată perioada vieții, se face în paralel cu dezvoltarea palierului psihomotor. În cazul în care copilul manifestă deficiențe în dezvoltarea palierului senzorial, vom remarca, în majoritatea cazurilor, întârzieri sau deficiențe în dezvoltarea palierului psihomotor. De asemenea, vom putea remarca faptul că o subdezvoltare a palierului psihomotor va fi, în peste 90% din cazuri, însoțită de deficiențe de procesare pe palierul senzorial. În concluzie, putem scoate în evidență faptul că cele două arii corticale, senzorială și motorie, nu funcționează ca două entități diferite, ci doar într-o strânsă și permanentă corelație. De aceea, putem întâlni metode recuperatorii pe palierul senzorial, care implică și mișcarea, așa cum putem întâlni metode recuperatorii pe palierul psihomotor, care au și elemente de stimulare senzorială, fără a pune accent pe acestea. În faza inițială a declanșării comportamentelor de tip autist, severe și foarte severe, înregistrăm o stagnare instantanee sau chiar o regresie galopantă a dezvoltării globale. Copilul autist, brusc, nu mai face achiziții pe nicio arie de dezvoltare. Preverbalizarea stagnează, ca mai apoi să dispară complet. Funcția motorie se dezvoltă strict instinctual, nefiind însoțită de dezvoltarea funcției psihice, rezultând un deficit psihomotor accentuat. Dezechilibrele senzoriale accentuate vin să întregească acest „tablou” a ceea ce generic numim „autism sever”. În ultimii ani, putem remarca o dezvoltare importantă a segmentului de cercetare în autism, care pune accent pe structurile microbiologice ale căror deficiențe ar sta la baza declanșării autismului. Acest lucru ne poate da o speranță reală în a preveni declanșarea acestei patologii și poate în recuperarea sau vindecarea celor deja afectați. Pe o cale logică, putem specula că, dacă declanșarea acestor comportamente de tip autism are loc simultan sau succesiv și accelerat pe toate ariile de dezvoltare, soluția recuperării sau vindecării ar putea fi una care să le reactiveze în același mod, simultan sau succesiv și accelerat? ⸻ De ce senzorialul și motorul merg mână în mână în autism? Mulți părinți observă că un copil cu autism poate fi foarte sensibil la zgomote, texturi sau lumini (palierul senzorial), dar și că are dificultăți în coordonarea mișcărilor (palierul motor). Aceste două aspecte nu sunt întâmplătoare. Cercetările arată că deficitele senzoriale și cele motorii sunt strâns legate și se influențează reciproc, având un impact major asupra dezvoltării copilului (Hannant et al., 2016). Datele arată că aproximativ 80% dintre persoanele cu TSA prezintă deficiențe motorii evidente, iar încă 10% se află la limită. În același timp, până la 90% dintre copiii cu TSA au tulburări de procesare senzorială (Green et al., 2009; Leekam et al., 2007; Miyahara et al., 1997). Cu alte cuvinte, majoritatea copiilor cu TSA se confruntă cu ambele tipuri de dificultăți. Una dintre explicațiile acestei legături este o posibilă deficiență în procesul de integrare senzorimotorie – adică modul în care creierul conectează informațiile venite de la simțuri cu controlul mișcărilor. Dacă acest proces nu funcționează optim, copilului îi este dificil să folosească eficient feedback-ul senzorial pentru a corecta mișcările, ceea ce duce la probleme de coordonare și reacții senzoriale atipice. Copiii cu TSA pot avea dificultăți în a-și adapta mișcările în funcție de ceea ce simt sau văd. De exemplu:•pot mișca mâinile prea repede în detrimentul preciziei (hiperdexteritate)•pot avea dificultăți în a încetini atunci când e nevoie de precizie, cum ar fi la trasarea unor forme sau la prinderea unei mingi în mișcare (Whyatt & Craig, 2013). Cercetările au arătat chiar o corelație pozitivă puternică între comportamentul tactil atipic și amplitudinea răspunsului cortical somatosenzorial primar (Marco et al., 2012). De asemenea, nivelul de afectare motorie este legat direct de severitatea generală a simptomelor TSA. Adică, acei copii cu o afectare sensoriomotorie mai accentuată au și TSA sever. Legătura dintre senzorial și motor ne arată că nu putem lucra izolat pe una dintre aceste arii. Intervențiile timpurii care combină abordări senzoriale și motorii pot sprijini mai bine dezvoltarea socială, comunicarea și dezvoltarea emoțională a copiilor cu TSA (Hannant et al., 2016). Altfel spus, atunci când ajutăm copilul să își îmbunătățească atât modul în care percepe informațiile senzoriale, cât și modul în care își coordonează mișcările, îi oferim o bază mai solidă pentru învățare și recuperare. Mulțumesc. ReferințeGreen, D., Charman, T., Pickles, A., Chandler, S., Loucas, T., Simonoff, E., et al. (2009). Impairment in movement skills of children with autistic spectrum disorders. Developmental Medicine & Child Neurology, 51(4), 311–316. Onlinelibrary Hannant, P., Tavassoli, T., & Cassidy, S. (2016). The role of sensorimotor difficulties in autism spectrum conditions. Frontiers in Neurology, 7, 124. Frontiersin Leekam, S. R., Nieto, C., Libby, S. J., Wing, L., & Gould, J. (2007). Describing the sensory abnormalities of children and adults with autism. Journal of Autism and Developmental Disorders, 37(5), 894–910. Springer Marco, E. J., Khatibi, K., Hill, S. S., Siegel, B., Arroyo, M. S., Dowling, A. F., Neuhaus, J. M., Sherr, E. H., Hinkley, L. N. B., & Nagarajan, S. S. (2012). Children with autism show reduced somatosensory response: An MEG study. Autism Research, 5(5), 340–351. Onlinelibrary Miyahara, M., Tsujii, M., Hori, M., Nakanishi, K., Kageyama, H., & Sugiyama, T. (1997). Brief report: Motor incoordination in children with Asperger syndrome and learning disabilities. Journal of Autism and Developmental Disorders, 27(5), 595–603. Springer Whyatt, C., & Craig, C. (2013). Sensory-motor problems in autism. Frontiers in Integrative Neuroscience, 7, 51. Frontiersin 

Blog

Terapia 3C – recunoscută internațional pentru rezultate reale

Terapia 3C – recunoscută internațional pentru rezultate reale Specialiști cu experiență internațională în autism recunosc valoarea Terapiei 3C și o recomandă pentru rezultatele pe care le aduce în viața copiilor și familiilor.Pentru mine, asta confirmă, încă o dată, faptul că Terapia 3C este o abordare care schimbă destine. Mulțumesc! Inna Iosach Sergiyenko, mama lui Misha – diagnosticat cu autism la vârsta de 2 ani – fondatoarea ONG-ului “Child with Future”, membru al prestigioasei asociații internaționale «Autism Europe» și laureată a premiului internațional NAPA-2014 la categoria Community Mentor.

Blog

Masterarea achizițiilor motrice

Masterarea achizițiilor motrice   Foarte des, în procedurile aplicate copiilor cu autism, întâlnim cuvântul „masterare”. De asemenea, putem identifica întregi proceduri terapeutice construite în jurul acestui concept. La o primă vedere, abordarea pare logică. Însă, dacă privim cu puțină atenție la evoluția unui copil tipic, vom observa că, până la vârsta școlară, foarte puține lucruri sunt cu adevărat „masterate”. Evident, copilul cu autism are nevoie de o altfel de abordare. Dar poate fi „masterarea” un instrument eficient și un element propulsor al dezvoltării? Sau, dimpotrivă, reprezintă o „frână de mână” trasă pe tot parcursul vieții? Dacă analizăm situația unui copil grav afectat, poate părea că „masterarea” (repetiția infinită a unui singur task) este singura abordare eficientă. La prima vedere, lucrurile par să urmeze o logică: „Nu putem trece la un alt task sau la o altă etapă până nu îl masterăm pe acesta”, spun unele proceduri. Totuși, o privire mai atentă asupra copilului și o înțelegere mai profundă a etapelor de dezvoltare ne oferă o altă perspectivă: aceea că, în faza inițială, este esențial să-l învățăm pe copilul cu autism mai întâi despre el însuși, și abia apoi despre task. Trebuie să orientăm procesul recuperator spre sprijinirea copilului în a înțelege că el este cel care își mișcă mâinile, picioarele, corpul pentru a îndeplini anumite cerințe motrice elementare. Prin urmare, masterarea unui singur task nu poate ajuta foarte mult în prima fază. Ceea ce putem face este să ne folosim de necesitatea dezvoltării unei anumite abilități (motrice, în cazul recuperării prin Terapia 3C) pentru a îndeplini mai multe taskuri, chiar dacă acest lucru presupune un prompt aproape total. Stimularea căii aferente prin aceleași gesturi motrice, în contexte vizuale diferite, va ajuta copilul, ulterior (când calea eferentă va fi activată), să-și dezvolte mai rapid autonomia și comportamentele adaptative. Astfel, putem preveni apariția comportamentelor obsesiv-compulsive, care, destul de frecvent, își au originea în masterarea excesivă a unor taskuri. Acolo unde nu vorbim de o afectare gravă, masterarea trebuie evitată, dacă obiectivul nu este performanța sau înalta performanță într-o direcție specifică. În concluzie, metodele recuperatorii abordate si aplicate copilului cu autism pot fi eficiente doar dacă ne concentrăm asupra evoluției copilului, nu doar asupra sarcinilor. Obiectivele terapeutice trebuie să sprijine o dezvoltare armonioasă a personalității copilului, fără a o inhiba prin rigiditatea procesului terapeutic. Multumesc.  

Blog

TSA: Trei litere care schimbă o viață – și un părinte pentru totdeauna

Susținerea părintelui la aflarea diagnosticului Momentul în care părintele află diagnosticul copilului este, poate, cel mai delicat punct al întregului proces terapeutic. Nu există rețete pentru șoc, negare sau vină – dar există un lucru esențial: părintele are nevoie să fie înțeles, sprijinit și însoțit, pentru a putea deveni, la rândul lui, sprijin real pentru copil. Scopul nostru nu este să oferim simple încurajări, ci repere clare și direcție. Îi oferim părintelui spațiu pentru emoție, dar și structură pentru acțiune Importanța conceperii, ghidării și aplicării procesului terapeutic Terapia este un traseu coerent, adaptat și monitorizat de către terapeut. Fiecare copil are un ritm, un stil, o poveste. Nu aplicăm rețete. Concepem strategii. Ghidăm părintele cu grijă și discernământ, oferindu-i sens și repere clare, nu sarcini în plus. Iar intervenția trebuie să rămână mereu umană, atentă, conectată la realitatea copilului și a familiei. Terapia nu înseamnă doar ce se face, ci mai ales cum se face și de ce se face. Nu transformăm părintele în terapeut Părintele nu este terapeut și nici nu încercăm să îl transformăm în specialist. Acesta este părinte, iar rolul său nu trebuie modificat sau înlocuit cu grija pentru exerciții și protocoale. El are un rol esențial în recuperare, și anume: acela de partener. Copilul are nevoie de părinți vii, prezenți, emoțional ancorați – nu de tehnicieni stresați. În abordarea terapiei 3C, respectăm relația părinte–copil, o creștem și o valorificăm, astfel încât recuperarea să nu devină o corvoadă, ci un drum cu sens. Pentru că atunci când părintele rămâne părinte, copilul are șansa reală să rămână… copil.    

Blog

Dezvoltarea neuropsihologică timpurie – în cheie sinaptogenetică

Dezvoltarea neuropsihologică timpurie – în cheie sinaptogenetică Dezvoltarea neuropsihologică timpurie urmează o succesiune firească de etape, corelate cu maturizarea progresivă a conexiunilor sinaptice. Acestea pot fi grupate astfel:  • Palierul afectiv-senzorial (0–1 an): caracterizat de atașament, reglare senzorială și organizarea experiențelor primare non-verbale. Acestea constituie fundamentul relației cu mediul și cu figura de atașament.  • Palierul perceptiv-motric (începând cu 12 luni): asociat cu dezvoltarea coordonării motorii și apariția limbajului receptiv și expresiv incipient. Primele cuvinte și acțiuni intenționale apar ca urmare a maturării ariilor senzorio-motorii.  • Planificarea motorie (1,5–3,5 ani): copilul explorează mediul prin acțiune și internalizează scheme motorii, ceea ce contribuie la dezvoltarea cogniției practice și a limbajului combinatoriu (propoziții mai complexe).  • Limbajul articulat și comunicarea (până la 5 ani): presupune rafinarea abilităților fonologice, semantice și pragmatice, odată cu dezvoltarea cortexului prefrontal și a rețelelor asociative.  • Raționamentul și funcțiile executive: emerg în paralel cu dezvoltarea cortexului prefrontal și includ capacitatea de a rezolva probleme, inhibiție comportamentală și gândire flexibilă.  • Inteligența funcțională: reflectă capacitatea copilului de a genera răspunsuri adaptative – verbale sau motorii – în contexte sociale sau de învățare.  • Autoreglarea și autocontrolul: implică integrarea regulilor externe, autoreglarea emoțională și comportamentală, fiind esențiale pentru învățarea socială. Această succesiune sinaptogenetică este esențială pentru o dezvoltare armonioasă. În cazul intervențiilor terapeutice, mai ales în tulburările de neurodezvoltare, cum este autismul, este important ca abordarea să respecte această ierarhie funcțională. Palierul afectiv (relația cu părinții) este primul care trebuie reașezat și eficientizat.  O relație părinte-copil care nu funcționează eficient poate întârzia apariția rezultatelor în terapiile aplicate.  De asemenea, este ineficient – și adesea contraproductiv – să se urmărească stimularea limbajului expresiv sau a contactului vizual fără a consolida anterior palierele senzorio-motorii. Dobândirea limbajului expresiv și a contactului vizual trebuie să fie rezultatul dezvoltării unor mecanisme de gândire senzorio-motorie incipiente și al capacității copilului de a se raporta adecvat la un context și de a-l raporta pe acesta sieși.  Intervențiile care nu țin cont de această logică pot îndepărta copilul de la atingerea obiectivului final în procesul global de recuperare.  

Blog

Autistul grav afectat

             Autistul grav afectat este, din punctul meu de vedere, persoana care nu dispune conștient și voluntar de propriul potențial psihofizic. Este acel copil/adult care îți intră în sală (cabinet) si nu realizează unde este, ieșind la fel cum a intrat. Ca și cum nici nu ar fi fost acolo. Autistul grav afectat este persoana cu care, cel puțin în faza inițială, nu reușești să stabilești nicio “punte” de comunicare. De cele mai multe ori, deconectat 100% de tot ce îl înconjoară, autistul dă impresia ca e în lumea lui. Numai ca, nici acolo nu este funcțional. Ca să fii în “lumea ta”, trebuie să fi fost în “lumea noastră”, să o fi înțeles și respins, iar apoi să te retragi în lumea ta, unde ar trebui să fii cumva funcțional. Însă, în majoritatea cazurilor severe nu funcționează nici dezvoltarea unor activități cotidiene bazate pe instinct.              Am dorit să ofer un “tablou” cât mai real al autistului grav afectat.              Așadar, nedezvoltând niciun mecanism de gândire, pe nicio arie, autistul pune părinții și specialiștii în fața unor mari provocări. Abordarea procesului global de recuperare este anevoios, în faza inițială, și trebuie gândit în cheie sinaptogenetică, pentru a activa sau reactiva tot ceea ce, în stare latentă, există ca și potențial de recuperare.             Mulțumesc.

Blog

Încheierea procesului de recuperare

Încheierea procesului de recuperare Când un copil intră în terapie, scopul tău ca terapeut e clar: să-l ajuți să finalizeze cât mai repede procesul de recuperare — să-l vezi cum se întoarce, pas cu pas, spre o copilărie cât mai firească. Iar când terapia se termină… la ce rezultate visezi ca părinte? Ce înseamnă, pentru tine, reușita? Iată câteva semne clare că drumul a fost parcurs cu bine:

Blog

Intervenția individuală sau ședința de grup?

Intervenția individuală sau ședința de grup? Ca orice proces terapeutic bine structurat, Terapia 3C se desfășoară în etape clare – prin intervenții individuale sau sesiuni de grup. Explorăm în continuare rolul fiecărei abordări și momentul optim pentru integrarea ei în parcursul de recuperare.

Blog

Etapele recuperării în Terapia 3C

Etapele recuperării în Terapia 3C Terapia 3C nu se bazează pe repetiții mecanice sau automatisme lipsite de sens. Din contră, ea activează creierul în mod strategic, ghidând copilul să devină participant activ în procesul propriei dezvoltări.⁠ Fiecare etapă a terapiei este concepută pentru a antrena rețelele neuronale implicate în controlul voluntar, începând cu conștientizarea propriului corp și a spațiului, continuând cu organizarea mișcărilor prin coordonare, și culminând cu focalizarea atentă, adică concentrarea conștientă.⁠ Acest parcurs nu forțează performanța, ci antrenează plasticitatea cerebrală – capacitatea creierului de a se adapta și reorganiza, chiar și în prezența unei leziuni sau disfuncții. În loc să învețe prin imitație pasivă, copilul este ghidat să își creeze propriile căi de reglare și control, ceea ce face progresul vizibil, durabil și transferabil în viața de zi cu zi.⁠ 

Blog

Unde sunt copiii cu autism sever?

Unde sunt copiii cu autism sever? Poate ar fi mai indicat și mai productiv ca atunci când folosim “autism” să adăugăm și cărei categorii de autism ne adresăm. Atunci, părinții vor înțelege ca există soluții pentru autiștii funcționali si cei înalt funcționali, însă pentru cei grav afectați aceste soluții sunt mai dificil de găsit. La fel și pentru specialiști. Poate ar trebui să folosim “terapeut în autism” atunci când avem competențe și soluții pentru toate categoriile. Altfel, poate ar fi mai indicat să folosim termeni ca “terapeut specializat în autism funcțional”. Cred ca dacă vom reuși să schimbăm aceste lucruri, aparent nesemnificative, părinții vor fi mai bine orientați și fiecare copil va ajunge la specialistul care are soluții pentru el. Mulțumesc.

Scroll to Top