Animated-Flag-Romania
Loading...

Paul Cojocaru

Author name: Paul Cojocaru

Blog

Despre evaluările inițiale, stabilirea deficiențelor și modul de abordare a recuperărilor

Despre evaluările inițiale, stabilirea deficiențelor și modul de abordare a recuperărilor De cele mai multe ori, după ce se face evaluarea inițială a copilului cu autism, auzim de depistarea unor diagnostice precum: dispraxie, dislexie, disgrafie și discalculie. După stabilirea tuturor acestor deficiențe, părinții „aleargă” pe internet să vadă despre ce este vorba și să găsească soluții pentru rezolvare. Nu am cunoștință dacă specialiștii explică părinților următorul fapt esențial: aceste deficiențe, studiate pe copiii tipici, nu sunt identice cu ceea ce par să aibă copiii cu autism. Să mă explic: Să presupunem că, în urma evaluării inițiale desfășurate simultan la doi copii – unul tipic și unul cu autism – se descoperă la ambii dispraxia. Dispraxia este o afecțiune frecventă la copii, caracterizată printr-un ritm încetinit de coordonare a activităților motrice, afectând inclusiv randamentul școlar. Așadar, ambii copii par să aibă deficiențe psihomotorii. Să presupunem că au același nivel de dezvoltare psihomotorie și aceeași vârstă. Se impune, evident, abordarea unor programe terapeutice care să repare aceste deficiențe. Tendința – greșită – este de a aplica același program pentru amândoi. De ce este greșit? Pentru că deficiențele copilului tipic au alte cauze decât cele ale copilului cu autism. Copilul tipic nu are tulburări de propriocepție, nu are tulburări de schemă corporală și nu are toate disfuncționalitățile care derivă din acestea. Mai mult, copilul tipic are capacitatea de a înțelege imediat și instinctiv ceea ce i se explică, chiar dacă nu poate pune în practică cu îndemânare, pe moment, cele cerute. La el, mecanismele de gândire – motrică și cognitivă – funcționează. Este evident că recuperarea lui va fi mai rapidă. La copilul cu autism, lucrurile merg mai încet și trebuie începute dintr-un alt punct, cu o altă abordare. Ceea ce vreau să subliniez este că toate deficiențele enumerate mai sus coincid la ambii copii doar ca denumire. Cauzele diferă. Iar metodele de abordare a recuperării, în cazul copilului cu autism, trebuie să fie specifice afecțiunii. Nu poți veni, ca specialist în autism, să abordezi oricare dintre aceste deficiențe fără să faci o delimitare clară, specifică autismului, și fără să ții cont de cea mai mare dificultate a acestor copii: neconștientizarea propriei corporalități (tulburările de propriocepție). Sper că am fost de ajutor și că am răspuns cât se poate de clar specialiștilor și părinților care mi-au solicitat un punct de vedere. Mulțumesc.

Blog

Deficiența senzorială

Deficiența senzorială Cu siguranță că, la fel ca orice deficiență, și cea senzorială poate cunoaște mai multe abordări. Unele eficiente, altele mai puțin eficiente. Țin să vă împărtășesc din experiența internațională și să vă aduc la cunoștință abordări ale unor specialiști din afara țării. Mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă deficiența senzorială. Sunt foarte multe lucrări pe acest subiect și nu voi insista. Țin doar să punctez câteva componente: deficiențe ale sistemului vestibular, ale analizatorului cutanat, etc. În 2012, în Canada, în cadrul Festivalului Mondial de Autism ANCA W.A.F., am întâlnit o specialistă care făcea aqua therapy, pentru recuperarea deficiențelor senzoriale. Introducea copilul într-un bazin cu apă la temperatura pe care o suporta, apoi fluctua temperatura apei, crescând gradul de adaptare și suportabilitate al copilului. După aceea îl introducea într-o cadă care avea un pat de lemn, și acolo, în timp ce fluctua temperatura apei, îi făcea copilului masaj. Practica masajului de desensibilizare senzorială am întâlnit-o și în Kiev, la un centru de recuperare pentru copii cu TSA. Niște părinți din Turcia povesteau că ei au reușit să reducă acest deficit cu ajutorul dușului. Pe scurt, vă descriu metoda lor: ei „plimbau” jetul dinspre creștet până la coccis și invers, apoi paravertebral. După aceea lucrau pe mâna dreaptă, pe exterior, de la umăr către degete, și pe interior în sens invers. Și pe picioare lucrau asemenea, pe exterior și pe interior. După toată această procedură, reluau și fluctua temperatura apei. Tot niște părinți spuneau că au învățat copilul să facă diferența între obiecte calde și altele reci, cu ajutorul unor sticluțe. Le umpleau cu apă, de la rece la fierbinte, și poziționau palmele copilului câte 2–3 secunde pe fiecare sticluță. O idee a unui specialist din Australia era aceea de a reduce hipersensibilitatea auditivă cu ajutorul unei camere în care sunt plasate difuzoare care să emită sunete cu intensitate mai mare sau mai mică, care să pară că sunt de aproape sau de departe, etc. Cu siguranță, ceea ce se face în țară este foarte folositor. Nu postez decât pentru a aduce un plus de informație. Sper ca aceste informații să ajute și să nu fie percepute necorespunzător. Mulțumesc.  

Blog

Terapia 3C: Învățare conștientă versus comportament condiționat

  Învățare conștientă vs comportament condiționat Vrei un copil care gândește sau un copil care doar execută comenzi? Aceasta este întrebarea care desparte progresul autentic de simpla automatizare. În lucrul cu copiii cu autism sau alte tulburări de neurodezvoltare, este ușor să confundăm învățarea reală cu performanța mecanică. Răspunsul corect repetat, mișcarea „ca la carte”, reacția așteptată – toate acestea pot crea iluzia progresului. Dar un copil care execută perfect o comandă fără să înțeleagă ce face sau de ce o face nu este, de fapt, un copil recuperat. Este un copil condiționat. Terapia 3C – bazată pe conștientizare, coordonare și concentrare – depășește etapa de automatizare. Chiar dacă poate părea la început o formă de antrenament repetitiv, scopul ei nu este „dresajul” copilului, ci tocmai ieșirea din acest tipar. Procesul terapeutic este structurat pentru a muta copilul din zona de rutină și reacție reflexă în direcția unei înțelegeri conștiente a propriului corp, a relației cu spațiul, timpul și cu ceilalți. Nu formăm „roboți” care răspund la stimuli, ci construim copii care învață să gândească, să simtă, să aleagă și să integreze experiențele. Cheia este conștientizarea. Fără ea, nici coordonarea, nici concentrarea nu pot funcționa cu adevărat. Un copil care devine conștient de ceea ce face – de felul în care își mișcă mâna, de cum respiră, de cum reacționează la o sarcină – este un copil care începe să capete control asupra propriei persoane. Și de aici vine adevărata schimbare: din conectarea cu propriul corp și cu lumea. Terapia 3C este o terapie a devenirii, nu a conformării. Asta înseamnă progres real. Asta înseamnă dezvoltare autentică. Mulțumesc!

Blog

Cum funcționează Terapia 3C?

Intrebarea „Cum funcționează Terapia 3C?” este una dintre cele mai des adresate terapeuților noștri. Și e perfect firesc – pentru că fiecare părinte își dorește să înțeleagă ce se află în spatele unei intervenții cu adevărat eficiente și sigure pentru copilul său. Terapia 3C, creată și dezvoltată de profesorul Paul Cojocaru, se bazează pe trei piloni fundamentali: Conștientizare Coordonare Concentrare Rolul esențial al părintelui Un aspect care diferențiază Terapia 3C de alte intervenții este implicarea directă a părintelui. În sala de terapie, părintele nu este un simplu observator, ci un partener activ. Prin această colaborare, se creează o legătură mai profundă între părinte și copil, iar progresul obținut în terapie se transferă mult mai ușor și în viața de zi cu zi. Părinții ajung să înțeleagă mai bine nevoile copilului, să descopere cum îl pot sprijini corect și să devină parte din procesul de recuperare. Rezultate vizibile și de durată De-a lungul timpului, sute de copii au beneficiat de Terapia 3C. Progresele observate se reflectă nu doar în sala de terapie, ci și în: creșterea gradului de autonomie, o mai bună integrare în colectivitate, reducerea anxietății și îmbunătățirea comunicării, dezvoltarea atenției și a coordonării motorii. Părinții ne spun adesea că schimbările sunt evidente și acasă: copilul reușește să se concentreze mai mult, își regăsește echilibrul emoțional și capătă încredere în propriile abilități. Așa funcționează Terapia 3C: prin pași simpli, dar esențiali, prin implicarea părinților și printr-o abordare bazată pe știință și empatie.

Blog

Nu există regres în autism. Există uitare – ca la oricine altcineva.

NU EXISTA REGRES la copiii cu autism În lucrul cu copiii neurodivergenți – mai ales cu cei din spectrul autist – se vorbește des despre „regres”. Părinți îngrijorați spun că „nu mai face ce făcea înainte”, „parcă a uitat tot”, „regresează”. Dar adevărul este că nu există regres în autism, ci un proces profund uman și universal: uitarea. Creierul nu șterge. Creierul eliberează spațiu. Iar ceea ce nu este activat, repetat, susținut sau integrat în ceva cu sens – pur și simplu se estompează. Asta e valabil pentru orice copil, tipic sau atipic. 🔁 Ce nu se repetă, se uită. Neuroștiința ne arată clar: plasticitatea cerebrală este o sabie cu două tăișuri. Sinapsele se formează prin exercițiu, prin repetiție, prin interacțiune. Dar aceleași sinapse se și desființează dacă nu mai sunt folosite – un proces numit „tăiere sinaptică” (synaptic pruning). Așadar, dacă un copil nu mai are acces la aceeași rutină, la același sprijin emoțional sau cognitiv, la același context în care a învățat ceva – nu înseamnă că a regresat, ci că rețeaua neuronală responsabilă cu acea abilitate s-a reorganizat. ❌ Ce nu are sens, se abandonează. Pentru a păstra o achiziție, creierul are nevoie de context și scop. Dacă o abilitate nu este conectată la ceva cu sens pentru copil – dacă este o activitate impusă, goală de valoare personală – ea nu va fi întărită. Creierul selectează, optimizează, conservă energie. Dacă ceva nu are valoare în viața de zi cu zi a copilului, va fi eliminat. Este o economie cerebrală, nu un regres. 🧠 Creierul nu merge înapoi. Este o mașinărie vie, adaptivă, creatoare de alternative. Poate renunța la ceva pentru a face loc altor trasee, pentru a susține alte zone funcționale care sunt mai urgente sau mai activate în acel moment. De aceea, în perioade de stres, tranziție sau boală, un copil poate părea „mai puțin prezent” sau „mai puțin capabil” – dar este doar o reorganizare temporară, nu o pierdere definitivă. 🌱 Ce e de făcut? ✔ Să repetăm. Cu blândețe, dar și cu fermitate. ✔ Să dăm sens – fiecare activitate, fiecare exercițiu, fiecare interacțiune trebuie să se lege de lumea copilului. ✔ Să susținem rețelele deja formate, în paralel cu formarea altora noi. ✔ Să nu interpretăm pauzele sau blocajele ca eșec. Ele sunt, de multe ori, pauze de integrare. Terapia 3C pornește exact de aici: din încrederea în neuroplasticitate și în faptul că fiecare copil are o direcție proprie de dezvoltare. Nimic nu e pierdut dacă este susținut conștient. 🧩 Autismul nu e o linie dreaptă. Este o hartă complexă, vie, mereu în lucru. Ceea ce pare „regres” este, de fapt, un moment de reorganizare. Hai să învățăm să privim cu răbdare, cu încredere și cu știință. Multumesc!    

Blog

Ce este Terapia 3C?

Ce este Terapia 3C? Rezultatele oferite de Terapia 3C în procesul de recuperare al copiilor cu TSA nu mai sunt doar cifre sau grafice. Sunt zâmbete. Sunt pași mici care devin uriași. Sunt povești reale spuse de părinți curajoși și confirmate de specialiști implicați. Ce înseamnă Terapia 3C? 🔹 Conștientizare – primul pas spre schimbare 🔹 Coordonare – ordine în mișcare și gândire 🔹 Concentrare – focus pe potențial, nu pe limitări. Multumesc.

Blog

Despre Terapia 3C

 Ce este Terapia 3C? Terapia 3C pornește de la ideea optimista că în fiecare copil autist exista în stare latentă potențialul unui copil tipic. Noi oferim o alternativă, o nouă metodă de a trezi la viață acest potențial, de a reda copilul autist societății sau cel puțin de a-l aduce cât mai aproape de aceasta, ajutandu-l să se integreze și să reușească să fie productiv pentru el și pentru societate. Activarea sau reactivarea funcțiilor psihomotorii prin stimularea codată a caii eferente este metodă prin care Terapia 3C a devenit atât de eficientă și cunoscută. Terapia 3C nu se află în contradicție cu niciuna din terapiile utilizate în prezent în tratarea autismului. Un alt aspect important este că Terapia 3C nu se substituie niciunei alte metode terapeutice din procesul global de recuperare. Cui se adresează Terapia 3C? Am elaborat și utilizat Terapia 3C pentru a ajuta copiii cu autism. Terapia 3C a fost creată special pentru ei și pot spune, fară să exagerez, că a fost creată cu ei și de către ei. Spun asta fiindcă tot ce am avut de făcut a fost să observ, să adaptez și să eficientizez permanent procesul terapeutic, în raport cu ceea ce observăm la copiii cu care lucrăm. De-a lungul timpului am mai lucrat și cu copii cu altfel de deficiențe (sindrom Down, sindrom Rett, parapareză spastică, tetrapareză spastică, etc). Rezultatele au fost remarcabile, dar fiind vorbă de un număr mic de persoane, nu ne putem raporta la ele pentru a cuantifica efectele pozitive ale terapiei în deficiențele respective. În prezent am câțiva colegi terapeuți care lucrează cu bătrâni care au diferite patologii (AVC, Alzheimer, etc) și care înregistrează progrese semnificative în procesul de recuperare al acestora. Mulțumesc.  

Scroll to Top