NU EXISTA REGRES la copiii cu autism
În lucrul cu copiii neurodivergenți – mai ales cu cei din spectrul autist – se vorbește des despre „regres”. Părinți îngrijorați spun că „nu mai face ce făcea înainte”, „parcă a uitat tot”, „regresează”. Dar adevărul este că nu există regres în autism, ci un proces profund uman și universal: uitarea.
Creierul nu șterge. Creierul eliberează spațiu. Iar ceea ce nu este activat, repetat, susținut sau integrat în ceva cu sens – pur și simplu se estompează. Asta e valabil pentru orice copil, tipic sau atipic.
🔁 Ce nu se repetă, se uită.
Neuroștiința ne arată clar: plasticitatea cerebrală este o sabie cu două tăișuri. Sinapsele se formează prin exercițiu, prin repetiție, prin interacțiune. Dar aceleași sinapse se și desființează dacă nu mai sunt folosite – un proces numit „tăiere sinaptică” (synaptic pruning).
Așadar, dacă un copil nu mai are acces la aceeași rutină, la același sprijin emoțional sau cognitiv, la același context în care a învățat ceva – nu înseamnă că a regresat, ci că rețeaua neuronală responsabilă cu acea abilitate s-a reorganizat.
❌ Ce nu are sens, se abandonează.
Pentru a păstra o achiziție, creierul are nevoie de context și scop. Dacă o abilitate nu este conectată la ceva cu sens pentru copil – dacă este o activitate impusă, goală de valoare personală – ea nu va fi întărită.
Creierul selectează, optimizează, conservă energie. Dacă ceva nu are valoare în viața de zi cu zi a copilului, va fi eliminat. Este o economie cerebrală, nu un regres.
🧠 Creierul nu merge înapoi.
Este o mașinărie vie, adaptivă, creatoare de alternative. Poate renunța la ceva pentru a face loc altor trasee, pentru a susține alte zone funcționale care sunt mai urgente sau mai activate în acel moment. De aceea, în perioade de stres, tranziție sau boală, un copil poate părea „mai puțin prezent” sau „mai puțin capabil” – dar este doar o reorganizare temporară, nu o pierdere definitivă.
🌱 Ce e de făcut?
✔ Să repetăm. Cu blândețe, dar și cu fermitate.
✔ Să dăm sens – fiecare activitate, fiecare exercițiu, fiecare interacțiune trebuie să se lege de lumea copilului.
✔ Să susținem rețelele deja formate, în paralel cu formarea altora noi.
✔ Să nu interpretăm pauzele sau blocajele ca eșec. Ele sunt, de multe ori, pauze de integrare.
Terapia 3C pornește exact de aici: din încrederea în neuroplasticitate și în faptul că fiecare copil are o direcție proprie de dezvoltare. Nimic nu e pierdut dacă este susținut conștient.
🧩 Autismul nu e o linie dreaptă.
Este o hartă complexă, vie, mereu în lucru.
Ceea ce pare „regres” este, de fapt, un moment de reorganizare.
Hai să învățăm să privim cu răbdare, cu încredere și cu știință. Multumesc!
